Tot ce am reținut când l-am cunoscut prima dată pe Sasha a fost faptul că e rus și că trăiește în România. Ne intersectam uneori prin casa unor prieteni comuni și schimbam o vorbă, două de conjunctură, drept urmare interesul și atenția mea pentru el se limitau la acele câteva mici interacțiuni. Câțiva ani mai târziu i-am descoperit frumoasele ilustrații și mi-am dorit imediat să lucrăm împreună. Așa că i-am scris și i-am propus să lucrăm la o carte cu povești. Abia atunci eu și Sasha am început să ne cunoaștem cu adevărat. Întâlnirile au devenit mai dese, discuțiile au căpătat mai multă substanță și într-o zi m-am trezit zâmbind la gândul că merg să-mi văd un prieten drag.

Sasha locuiește în România de când avea un an, dar s-a născut în Groznii, Rusia. Spune că acasă vine la pachet cu locul în care se află oamenii dragi și cu un spațiu în care se simte confortabil și în siguranță. A învățat la școala rusească din București, dar abia după terminarea liceului a început să-și facă mai mulți prieteni români.

La început am fost cunoscut ca Rusul, spune râzând, dar nu m-am simțit niciodată marginalizat.

La 16 ani a intrat la facultate la ASE și tot acolo a urmat și un program de master în timpul căruia a început să muncească ca să-și plătească studiile. Acum este specialist tehnic la Universitatea Oracle, unde ajută studenții să se pregătească pentru cursuri.

Dar cel mai mult lui Sasha îi place să deseneze. Sub degetele lui, roboți și animale prind viață și arată emoții care depășesc barierele prin care ne-am obișnuit să le privim. Pasiunea pentru desen o are de când era mic, însă abia de 3 ani această activitate s-a transformat în ceva mai mult decât un hobby. Desenul este pentru el una dintre puținele activități pe care le face natural, din plăcere și reprezintă felul lui de a oferi bucurie oamenilor.

Unexpected guest

Am ajuns în punctul în care pot să desenez cam orice îmi trece prin minte, poate nu chiar așa de bine, dar tot reușesc să pun ceva pe hârtie. Uneori vreau să transmit prin ceea ce fac și stările prin care trec eu și să spun cuiva care trece prin ceva asemănător “hei, nu ești singur în asta”. Și îmi mai place să surprind pe cineva cu o lucrare în care pun un detaliu sau un lucru pe care mi l-a spus la un moment dat.

Prin proiecte precum Gritty Owls și Free Art Friday și participări la Comic Con, Comic Fest sau Street Delivery, Sasha a învățat enorm. Pus tot mai mult în afara zonei de confort, a intrat în contact cu tot felul de persoane și artiști de la care a putut să învețe și cu care a început noi proiecte și colaborări. Acum e bucuros și mândru că și-a găsit un stil propriu pe robotică, că învață și evoluează pe zi ce trece. Despre desen, muncitul cu și pentru oameni și lucrurile pe care le-a învățat în călătoria asta care e departe de a se fi terminat, am povestit într-o seară călduroasă de august.

Ai lucrat pe proiecte atât singur cât și cu alți oameni. Ce diferențe sunt între cele două tipuri de muncă și ce ai învățat din fiecare?

Când lucrezi în echipă ego-ul trebuie să plece. Îl lași, el nu contează. Ce contează foarte mult e să fii înțelegător, să vezi punctul de vedere al persoanei cu care vorbești sau al grupului și să îl analizezi. Să nu zici din prima Nu și, foarte important, să aduci un argument și să dai o soluție. Dacă nu dai soluție nu te ajută cu nimic. Apoi, când lucrezi într-un grup deciziile sunt în grup. E foarte important să aveți un obiectiv comun și să existe o organizare. În orice problemă trebuie să ai atât propriul interes cât și interesul grupului, iar interesul personal trebuie să fie destul de important pentru tine, ca să-ți dedici timp acelui lucru.

Cât de important e un lider într-o echipă?

Foarte important. Un lider trebuie sa tragă cu grupul, nu să-i spună ce să facă. Trebuie să se implice, să ofere încredere și să-i inspire pe ceilalți. Să-i facă pe oameni să înțeleagă că scopul pentru care lucrează e foarte important, la fel și rolul lor în echipă.

Povestește-mi despre procesul tău de lucru.

Un prim element ar fi atmosfera în care lucrez, nu-mi place să fie prea multă agitație în jurul meu. Când sunt la atelier îmi închid lumina de sus, din tavan, îmi aprind o lampă cu lumină puternică și, în funcție de stare, dau drumul la muzică sau la un podcast. Dacă ascult un podcast care îmi atrage atenția, îl las pentru mai târziu și trec pe muzică. Muzica, de obicei fără cuvinte, e destul de variată: metal, rock, electronică, clasică, jazz.

Ideile îmi vin din tot felul de lucruri: de la înteracțiunile pe care le am cu oamenii, o melodie care mi-a dat un anumit feeling sau un film care mi-a plăcut, până la ceva ce am văzut pe drum. Chiar dacă nu am foarte mult timp, îmi place să desenez uneori pentru alți oameni. De exemplu când e ziua cuiva și îi știu interesele, mă folosesc de asta să îi fac un desen care cred că i-ar plăcea. Alteori schițez mai multe lucruri și aleg un desen pe care să îl fac în ziua respectivă.

După ce mă hotărăsc pe idee, încep să exersez vreo jumătate de oră ca să-mi fac mâna și să intru în stare. Desenez câteva capete, câteva figuri de om, câteva modele de roboți poate. Încerc să folosesc diferite ustensile, dar de obicei creionul. Bag și un pic de brush pens și după ce am făcut asta mă apuc de schiță. Schița o fac mai întâi foarte mică, ca să îmi dau seama de concept și fac mai multe să văd ce ar fi mai ok. După ce o găsesc încerc să o fac mare cu creion, apoi dau cu ink, culori, și încă o dată cu ink să se vadă mai bine. Timpul de lucru scade mereu, dar depinde și de complexitatea desenului: cel mai rapid îmi ia o oră jumate, dar poate să dureze și câteva ore.

game-over

Ce rol joacă disciplina în munca ta?

Disciplina e foarte importantă, iar inspirația trebuie antrenată. Nu e o chestie pe care azi o am, mâine nu. Am învățat cât de importantă e disciplina în momentul în care am început Inktober. Atunci, timp de o lună am desenat în fiecare zi câte ceva. Dacă nu o faci prea des sau în anumite porțiuni de timp you get rusty și ai nevoie de timp să-ți reintri în ritm. Eu de exemplu, dacă nu desenez săptămâna asta o să am nevoie de o jumătate de săptămână să îmi reintru în mână.

Tot așa am învățat să preîntâmpin și blocajul peste care dau mulți artiști. Am căutat o grămadă de clipuri și podcasturi pe tema asta și am învățat că ce mă ajuta să trec de el e să continui să desenez. Nu trebuie să iasă ceva wow, dar doar dacă desenez continuu voi trece de prag. Poate să dureze o zi, două sau cât e nevoie, dar apoi intră cumva în sistem. În ultima vreme nu am mai avut asta, m-am obișnuit să-mi antrenez și imaginația tocmai prin chestia asta.
În plus, e vorba și de timpul de care ai nevoie să devii bun. Dacă desenezi o dată la lună o să dureze mult mai mult să ajungi la același nivel pe care l-ai atinge lucrând în fiecare zi.

Cum te raportezi la critică?

Nu iau criticile foarte bine, tind să fiu puțin defensiv la început. Unii oameni știu asta despre mine, îmi zic ceva la început și înainte să devin defensiv se opresc. Apoi pe mine mă roade gândul și încep să mă gândesc și îmi dau seama că uneori chiar au dreptate și într-un final merg și vorbesc cu persoana respectivă, îmi cer scuze, mai discut cu ea și mă liniștesc. În același timp, apreciez critica constructivă și prefer argumentele, nu doar să-mi spui nu-mi place x sau y.

Cum vezi eșecul și ce mecanisme ai ca să treci prin așa ceva?

Eu văd eșecul ca pe o experiență. E adevărat, în ziua respectivă mă simt rău și mi se pare că ziua nu e așa de bună, dar înseamnă că știu că am făcut o greșeală, știu ce am făcut greșit, învăț din chestia asta și încerc să nu repet. Nu zic că imediat nu mai repet deloc, dar în timp rezolv. Orice experiență îmi oferă ceva din care pot învăța, iar regretul pentru mine e timp pierdut, care nu are rost. În loc să-mi plâng de milă, mai bine fac ceva și lucrez.

Ai un job tehnic, la birou, și unul artistic și creativ, de ilustrator. E ceva ce ai învățat într-o parte și ai aplicat în cealaltă?

Înainte de primul job eram foarte timid, mi-era foarte frică să vorbesc cu oamenii sau să nu fac vreo greșală și în timp mi-am rezolvat chestia asta. Acum dacă intru în vorbă cu cineva nu mai am nicio problemă, pot să discut despre orice, nu mai am parte de tăcerile alea incomode, pe care înainte le aveam foarte des.  
Cunoștințele pe hardware mi le-am dezvoltat cumva singur, dar și când lucram ca trainer și trebuia să desfac laptop-uri ca să explic studenților. Chestia asta se găsește în anumite lucrări, de exemplu aveam o lucrare cu totem și am băgat pe acolo chestii cu plăci de bază. Iar invers, faptul că ilustrez m-a ajutat la prezentările pe care le făceam pentru studenți la job, mai introduceam un desen, o ilustrație pe ici pe colo, dar mai mult pentru efect artistic.

 

Un artist care învață, învață continuu.

 

Care este după tine cel mai important skill pe care un artist ar trebui să și-l însușească?

Disciplina. La început nu contează ustensilele sau imaginația, cât tehnica. Trebuie să înveți bazele și să continui să lucrezi la chestia asta, altfel nu o să ajungi unde vrei. Apoi e foarte important să-ți pui un obiectiv. Poate să fie orice, de la vreau să învăț să desenez cu un anumit tool până la vreau să mi se publice banda desenată. Nu trebuie să ai musai un timeframe, dar trebuie să ai un scop mai mare. Apoi îl împarți în etape mai mici și te gândești “ok, în săptămâna asta fac atâtea ore din chestia asta” și în timp ajungi unde vrei.  
E important să am și un timeframe sau un deadline, dar nu așa de important dacă e să lucrez pe skill. Plus că la artiști deadline-ul o să vină împreună cu clienții. Nu ți le impune singur, deși e ok și să te obișnuiești cu ele, și să știi cât de mult ți-ar lua să lucrezi la ceva. De exemplu, dacă vine acum cineva la mine și îmi cere să-i ilustrez un dragon în stilul meu, pot să zic o să-mi ia două zile, câteva ore să mă gandesc la un concept și apoi să lucrez efectiv. Acum știu clar cât imi trebuie, dar dacă mă întrebai acum un an nu aș fi știut să-ți răspund.

Într-o perioadă în care toți putem și încercăm să ne facem auzită vocea, pare că e nevoie să învățăm mai mult decât propriul craft. Ce alte lucruri crezi că ar trebui să mai învețe un artist?

Din punctul meu de vedere ar trebui să se concentreze 50% pe muncă și 50% pe networking. Sunt foarte mulți artiști care sunt pe internet, nu toți știu să se facă văzuți și asta contează foarte mult. Procentul oamenilor care te vor descoperi random este foarte mic. Trebuie să înveți să socializezi și în online și în mediul real. Jake Parker vorbea și el despre chestia asta intr-un podcast: trebuie să-ți pui deoparte o oră, să zicem, pe zi în care să interacționezi cu oameni, intri pe profilul altora, comentezi la lucrări. Un comentariu sincer e mai important decât un like.

Nu trebuie să te compari cu ei sau să te simți inferior și de cele mai multe ori oamenii sunt deschiși să vorbească cu tine sau să ajute.

Apoi în viața reală e bine să te întâlnești cu oameni, să mergi la convenții și nu doar să vinzi lucruri. Mi se pare că oamenii nu interacționează foarte mult și asta am vazut și la Comic Con. Schițează sau stau, dar nu prea comunică cu publicul sau posibilul public și asta îți cam scade puțin din interes.

Un sfat pentru artiștii aflați la început de drum?

Arată-ți arta. Chiar dacă crezi că nu e bună, postează. Ok, nu tot ce faci, dar e bine să arăți pentru că și tu și ceilalți o să vedeți progresul. Faptul că ai făcut-o acum e foarte bine, peste un an, da, e posibil să crezi că e un rahat, dar un artist care învață, învață continuu.

E foarte bine să faci și un video, un making off și nu-ți trebuie foarte multe instrumente. E foarte bine să dai acces la procesul tău de creație și la viața ta, nu să overshare, dar de exemplu să povestești cum ți-a venit inspirația pentru o idee. Mi se mai pare important ca pe lângă ilustrația pe care o pui să incluzi și o mică poveste care o completează – fie cum ți-a venit ideea, fie să inventezi o poveste despre personaj.

Un alt lucru care mie mi-a fost de folos a fost să intru în tot felul de grupuri (ex. unul de anatomie) de unde mi-am luat critică.  

Când devine o operă de artă importantă? Ai nevoie de o confirmare exterioară sau e ceva implicit personal?

Cred că e important să-ți placă ție pentru că invariabil o să găsești oameni cărora o să le placa și oameni cărora nu. Asta am înțeles eu în ultimul an.

last-night-of-summer

Vrei să trăiești din ilustrație?

Da, am și planificat chestia asta, dar nu am încă un deadline. Merg foarte încet, vreau ca în următoarele luni să fac print-uri și să îmi expun arta pe oriunde pot. Pentru început mi-ar plăcea și un job în domeniu ca să văd cum se lucrează undeva, iar apoi singur.

Ce sfat ai da sinelui tău mai tânăr?

Desenează mai mult. Asumă-ți mai multe riscuri, ieși mai mult din zona de confort. Eu am început să fac asta prima dată intrând în trupa de teatru a școlii. Tot acolo am început să și cânt, iar după școală am intrat și într-o formație. Chestia asta m-a ajutat să-mi mai reduc timiditatea.

Ce ți-ar fi plăcut să te învețe școala și nu a făcut-o?

Poate mai multă interacțiune umană. Nu cred că am primit anumite valori în direcția asta. Fiind școală rusească nu prea interacționam cu lumea de afară, eram foarte închiși. Eu și prietenii mei buni ne petreceam timpul și în afara ambasadei și aveam prieteni români, iar asta nu era privit în mod deosebit ca ceva OK.
Mi-a plăcut în schimb că fiecare elev primea atenția de care avea nevoie și pe măsură ce creșteam și noi, s-au schimbat și relațiile cu profesorii, unii dintre ei devenindu-ne apropiați și dragi. Îi vedeam mai umani și cu statut de egali, nu-i mai puneam pe o poziție de superioritate.

Cum ți-ar plăcea să-și amintească oamenii de tine?

Vreau să-și amintească momentele bune și să le aducă un zâmbet pe față.

 

Urmărește munca și evoluția lui Sasha pe pagina lui de Facebook, RuRo Illustrations, sau pe contul de Instagram.