Am început acest proiect din dragoste pentru limba română. Pentru că avem o mulțime de cuvinte frumoase, mai mult sau mai puțin folosite, și pentru că ne dorim să le facem cât mai cunoscute. ludic

LÚDIC, -Ă adj. referitor la joc; specific jocului; glumeț, sprințar; (p. ext.) fără finalitate practică, gratuit. (< fr. ludique)

bucurie

BUCURÍE, bucurii, s. f. 1. Sentiment de mulțumire vie, de satisfacție sufletească. ◊ Loc. adv. Cu bucurie sau cu toată bucuria =(foarte) bucuros. 2. (Concr.) Ceea ce bucură (1) pe cineva. — Bucura + suf. -ie.

reverie

 

REVERÍE s. contemplație, meditație, vis, visare. (Cufundat în reverie.)

irenic

IRÉNIC, -Ă adj. (Liv.) Inspirator de pace; pacific.

dor

DOR, doruri, s. n. 1. Dorință puternică de a vedea sau de a revedea pe cineva sau ceva drag, de a reveni la o îndeletnicire preferată; nostalgie. ◊ Loc. adv. Cu dor = duios; pătimaș. 2. Stare sufletească a celui care tinde, râvnește, aspiră la ceva; năzuință, dorință. 3. Suferință pricinuită de dragostea pentru cineva (care se află departe). 4. (Pop.) Durere fizică. Dor de dinți. 5. Poftă, gust (de a mânca sau de a bea ceva). De dorul fragilor (sau căpșunilormănânci și frunzele. 6. Atracție erotică. 7. (Pop.; în loc. adv.În dorul lelii = fără țintă hotărâtă, fără rost, la întâmplare. – Lat. pop. dolus (< dolere „a durea”).

recreatie

RECREÁȚIE1, recreații, s. f. Faptul de a se recrea1; odihnă, destindere după o muncă încordată. ♦ Scurtă pauză între orele de curs, destinată recreerii și jocului elevilor; pauză. [Pr.-cre-a-. — Var.: (înv.recreațiúne s. f.] — Din fr. recreation, lat. recreatio, -onis.

oniric

ONÍRIC, -Ă, onirici, -ce, adj. 1. Privitor la vise, care aparține visului; care delirează, care aiurează din cauza unei obsesii sau unor halucinații. ◊ Delir oniric = delir asemănător cu visul, care se manifestă în unele boli psihice și în care bolnavul se comportă ca un somnambul. ♦ (Despre oameni) Care este străin de ce se întâmplă în jurul lui, care trăiește într-o lume de vis. 2. (Despre creații literare) care are ca temă principală situațiile onirice (1). – Din fr. onirique.

domnita

DOMNÍȚĂ, domnițe, s. f. Fiică (sau soție) de domn (3); prințesă. ♦ (Poetic și fam.) Termen cu care un bărbat se adresează unei femei tinere. – Doamnă + suf. -iță.

catifelat

CATIFELÁT, -Ă, catifelați, -te, adj. Care are aspectul și finețea plăcută la pipăit a catifelei. ♦ Fig. (Despre sunete sau voce) Care este plăcut, cald, mângâietor. — De la catifea.

nadejde

NĂDÉJDE, nădejdi, s. f. Încredere sau convingere că ceea ce faci ori dorești se va realiza; speranță, nădăjduire; încredere în sprijinul, în ajutorul cuiva sau a ceva, certitudine că cineva sau ceva va fi favorabil, de ajutor. ◊ Loc. adj. De nădejde = în care poți avea toată încrederea. ◊ Loc. adv. De (sau cunădejde = așa cum trebuie, foarte bine; solid, temeinic. ◊ Loc. vb. A trage nădejde = a spera, a nădăjdui. ◊ Expr. În nădejdea… = în speranța…, bazându-se pe… A se lăsa în nădejdea (cuiva) = a conta (pe…), a se bizui (pe…). A-și pune (sau a avea) nădejdea (în cineva) = a se baza pe sprijinul (cuiva), a se încrede (în…). Slabă nădejde = puțin probabil, nesigur. ♦ (Concr.) Ceea ce dă încredere, certitudinea că se va realiza dorința cuiva. – Din sl. nadežda.

557889_10151800737641798_304856439_n

SINDROFÍE, sindrofii, s. f. 1. (Fam.) Reuniune de invitați, petrecere (în familie). ♦ Totalitatea participanților la o petrecere familială. 2.(Reg.) Prietenie, tovărășie. — Din ngr. sindrofía.

idilic

IDÍLIC, -Ă, idilici, -ce, adj. Care se petrece ca într-o idilă; bucolic, pastoral. ♦ (Despre natură) Câmpenesc, rustic; singuratic. ♦ (Despre sentimente) Simplu, naiv. ♦ (Despre poeți) Care scrie idile. – Din fr. idyllique. Cf. germ. idyllisch.

Screenshot_2

ABȚIBÍLD, abțibilduri, s. n. 1. Imagine în culori imprimată pe un strat subțire de colodiu, care se aplică pe o suprafață netedă, umezindu-se și dezlipindu-se de pe hârtia pe care a fost lipit. 2. Fig. (La pl.) Nimicuri, fapte mărunte; mici șmecherii. Din germ.Abziehbild.

boare

BOÁRE s. f. 1. Adiere plăcută de vânt. 2. Miros plăcut, mireasmă, parfum.— Lat. boreas.

bobarnac

BOBÂRNÁC, bobârnace, s. n. Lovitură dată peste nas, peste ureche etc. prin destinderea degetului arătător sau mijlociu după ce a fost încordat pe degetul mare. ♦ Fig. Aluzie răutăcioasă, înțepătură la adresa cuiva.

legatura

Forță de legătură = forță care unește între ele particulele constitutive ale unui sistem material. Energie de legătură = energie eliberată la formarea unui sistem material. 2. Mijloc de comunicare (aeriană, telegrafică etc.). 3. Piesă, dispozitiv, obiect (flexibil) care unește sau fixează două sau mai multe obiecte, cu care este fixat, imobilizat cineva sau ceva. 4. Basma. ♦ (Înv.) Cravată. ♦ Fașă, bandaj. 5. Scoarțele și cotorul în care se află legată o carte. 6. Obiecte legate împreună (într-o pânză sau cu o sfoară, o curea etc.) spre a se păstra sau a se transporta mai ușor; sarcină, boccea; mănunchi. II. Fig. 1. Relație între fenomene, persoane, colectivități etc. 2. Relație de rudenie, de dragoste sau de prietenie. ♦ (Mai ales la pl.) Relație, cunoștință printre oamenii de seamă sau influenți. 3. Contact stabilit și menținut între diferite persoane, instituții, state etc. ◊ Agent de legătură = agent care ține un contact permanent între două unități militare, între două grupuri de comandă etc. Om de legătură = om care asigură contactul permanent între două instituții, două întreprinderi etc. 4. (Înv.) Acord, înțelegere, convenție. 5. Concordanță între părțile unei expuneri, ale unei argumentări. 6. (În loc. prep.În legătură cu… = referitor la… – Lat. ligatura.

solilocviu

SOLILÓCVIU, solilocvii, s. n. (Livr.) Monolog; operă scrisă sub formă de monolog

cuvinte romanesti

CALIGRAFÍE s. f. Arta și deprinderea de a scrie frumos. ♦ Scriere frumoasă. ♦ Fel de scriere al cuiva

cuvinte romanesti

BUNĂOÁRĂ adv. De exemplu, de pildă, cum ar fi, să zicem

cuvinte romanesti

BĂLÁN, -Ă, bălani, -e, adj. (Pop.) 1. (Despre oameni sau părul lor) Blond.

cuvinte romanesti

ZORI1 s. m. pl. 1. Lumină care se arată pe cer înainte de a răsări Soarele; timp al zilei când răsare Soarele; faptul zilei, auroră.

cuvinte romanesti

ZGLOBÍU, -ÍE, zglobii, adj. Vioi, sprinten, zburdalnic. ♦ (Despre dansuri) Cu un ritm vioi, săltăreț, vesel. – Din sl. zlobivŭ.

cuvinte romanesti

ZARNACADEÁ ~éle f. 1) Plantă erbacee decorativă, cultivată pentru florile ei albe sau galbene, parfumate; narcisă. 2) Floare a acestei plante; narcisă. /<turc. zerenkada

cuvinte romanesti

ZĂBÁVĂ, zăbave, s. f. 1. întârziere, încetineală, tărăgăneală, zăbovire. ◊ Expr. (Fam.) Un bob (de) zăbavă = un pic de răbdare; imediat, numaidecât, îndată. A-și face zăbavă = a-și pierde vremea, a întârzia. Fără (de) zăbavă = fără întârziere, imediat, îndată. 2. Răgaz, odihnă. 3. Trecere de vreme; amuzament, petrecere, distracție. [Pl. și: zăbăvi] – Din sl. zabava.

cuvinte romanesti

VĂPÁIE, văpăi, s. f. 1. Flacără mare; pară. ♦ Arșiță, dogoare. ♦ Fig. Lumină strălucitoare. 2. Văpaiță

cuvinte romanesti

TRISTÉȚE, tristeți, s. f. Starea sufletească apăsătoare; mâhnire, amărăciune; p. ext. regret. – Trist + suf.ețe (după fr. tristesse, it. tristezza).

cuvinte romanesti

TÍHNĂ, tihne, s. f. Liniște deplină, pace, tihnire; viață liniștită, lipsită de griji; odihnă, repaus. ♦ (înv.) Mulțumire, satisfacție. [Var.: (pop.) tícnă s. f.] – Din tihni (derivat regresiv).

cuvinte romanesti

SUMEDÉNIE, sumedenii, s. f. Mulțime, cantitate mare; sumă; puzderie, grămadă. – Din sumă.

cuvinte romanesti

ȘUGUBẮȚ, -EÁȚĂ, șugubeți, -e, adj. 1. Glumeț, hazliu; poznaș. 2. (înv.) Primejdios; înșelător, amăgitor. [Var.: șugubéț, -eáță adj.] – Din sl. dušegubĭcĭ.

cuvinte romanesti

POZNÁȘ, -Ă, poznași, -e, adj. 1. (Pop. și fam.; despre oameni; adesea substantivat) Care face pozne; care spune glume; (despre manifestări ale oamenilor) care provoacă hazul; glumeț, mucalit, șugubăț, hazos, amuzant. ♦ (Adverbial) În mod interesant, amuzant, nostim. 2. (Rar) Curios, ciudat, straniu. ♦ Care produce neplăceri; buclucaș. – Poznă + suf. -aș.

cuvinte romanesti

MIGÁLA s.f. Păianjen veninos din regiunile tropicale ale Americii. [< fr., gr. mygale].

cuvinte romanesti

MORÍSC, -Ă, morisci, -sce, s. m., adj. (Rar) 1. S. m. (La pl.) Populație maură din Peninsula Iberică, convertită cu forța la catolicism la sfârșitul sec. XV, persecutată și după creștinare și expulzată din Spania; (și la sg.) persoană care făcea parte din această populație. 2. Adj. Care aparține moriscilor (1), privitor la morisci. – Din sp. morisco, fr. morisque.

cuvinte romanesti

LÍPSĂ, lipsuri, s. f. 1. Faptul de a nu se afla într-un loc (unde ar fi trebuit să fie în mod obișnuit); absență. ◊ Loc. adv. (Jur.) În lipsă = în contumacie. ◊ Loc. prep. în (sau din) lipsă de…= nefiind, neavând ceva, din cauză că lipsește. În lipsa (cuiva sau a ceva) = cât timp (sau în timp ce) cineva sau ceva lipsește. ◊ Expr. Mai bine lipsă = mai bine deloc, mai bine renunț. A duce lipsă (de ceva) = a nu avea ceva (în cantitate suficientă). ♦ (Adjectival) Care lipsește, absent. Lipsă la apel. 2. Lucru care lipsește dintr-un ansamblu. 3. Faptul de a avea lacune, scăderi, deficiențe, defecte; lacună, scădere, deficiență, defect al cuiva sau a ceva. 4. Faptul de a-i lipsi cuiva cele necesare; nevoie, sărăcie. 5. (înv. și reg.) Necesitate, trebuință.

cuvinte romanesti

măiástru, măiastră, (maiastru), adj. – I. Năzdrăvan, fermecat, magic: „Și pe murg maiastru m-o încălecat” (Bârlea 1924: 356). II. (s.f.) 1. Zână frumoasă; vântoasă, săiastră: „De luatu-i de săiastră, / O’ de măiastră” (Papahagi 1925: 292). 2. Vrăjitoare. – Lat. magister.

cuvinte romanesti

LICOÁRE, licori, s. f. 1. Băutură fină, savuroasă. ♦ Lichid (medicamentos). 2. Lichid folosit ca reactiv în anumite reacții chimice. – Din fr. liqueur, lat. liquor, -oris.

cuvinte romanesti

JIVÍNĂ, jivine, s. f. Animal sălbatic; fiară, dihanie, lighioană, jiganie; p. gener. vietate, ființă. [Pl. și: jivini] – Din bg. živina.

cuvinte romanesti

ÎNDRĂGÍT, -Ă, îndrăgiți, -te, adj. 1. Iubit2. 2. Îndrăgostit. – V. îndrăgi.

cuvinte romanesti

JIND s. n. Dorință adâncă, poftă (de ceva greu de obținut). ◊ Loc. adv. Cu jind = cu ardoare, plin de dorință. ◊ Loc. vb. A duce jind(ul) = a duce dorul de ceva…, a jindui (1), a tânji după… – Din jindui (derivat regresiv).

cuvinte romanesti

ÎNCEȚOȘÁ, pers. 3 încețoșează, vb. I. Refl. A se lăsa ceață. ♦ Fig. (Despre ochi sau vedere) A se împăienjeni. – În + cețos.

cuvinte romanesti

GÍNGAȘ, -Ă, gingași, -e, adj. 1. (Despre ființe și obiecte) Plăpând, firav; delicat, fin1. ♦ (Despre manifestările ființelor) Plin de delicatețe (sufletească); sensibil. 2. (Despre oameni și animale) Mofturos, dificil la mâncare. ♦ (Despre plante) Care nu rezistă la frig sau la căldură excesivă. 3. (Despre lucruri, acțiuni etc.) Care cere multă pricepere pentru a putea fi dus la bun sfârșit; anevoios, dificil. [Acc. și: gingáș] – Din magh. dial. dsingás.

cuvinte romanesti

CRÂNG, crânguri, s. n. 1. Pădurice de arbori tineri și de lăstari. ♦ Loc acoperit cu arbuști sau cu tufe; tufăriș, desiș. 2. (Rar; în sintagma) Crângul cerului = bolta cerească, firmament. – Din sl. krongu.

cuvinte romanesti

CIPÍC, cipici, s. m. 1. Papuc de lână împletită sau de stofă. 2. (Înv.) Gheată (fină); pantof. [Var.: (reg.) ciupíc s. m.] – Din bg. čepik.

cuvinte romanesti

CANDOÁRE, candori, s. f. Curățenie morală; nevinovăție. – Din fr. candeur, lat. candor, -oris.

cuvinte romanesti

STURLUBÁTIC, -Ă, sturlubatici, -ce, adj. (Pop.) Nebunatic, neastâmpărat, zvăpăiat.

cuvinte romanesti

ARMONÍE, armonii, s. f. Potrivire desăvârșită a elementelor unui întreg. ♦ Bună înțelegere în relațiile dintre două persoane, două colectivități etc. ♦ Îmbinare melo­dioasă a mai multor sunete (în muzică sau în poezie); spec. (Muz.) concordanță fonică între sunete.

cuvinte romanesti

SIDERÁ, siderez, vb. I. Tranz. (Livr.) A stupefia. – Din fr. sidérer.